Descriere

Odată capitală a Imperiului Mogul (sec. 16-18), Agra se află la o oră şi jumătate de mers cu trenul expres din New Delhi. Turişti din întreaga lume vizitează zona, dar nu pentru ruinele fortăreţei construite de acest imperiu, ci pentru a vedea cu ochii lor Taj Mahal-ul. El este cel mai faimos monument din India, magnific templu ce aminteşte lumii bogata civilizaţie a unei ţări care a fost treptat înghiţită de industrializare. Taj Mahal-ul este cu adevărat cel mai bine păstrat monument-mormânt din lume. Poetul englez Edwin Arnold îl descria ca fiind "nu un monument de arhitectură ci dragostea unui împărat încrustată în piatră". Este amplasat pe malul râului Yamuna, care servea ca mijloc de apărare a Fortăreţei de la Agra, centru al Imperiului Mogul până la mutarea capitalei la Delhi în 1637.

Taj Mahal-ul a fost construit de al cincilea împărat mogul, Shah Johan, în memoria celei de-a doua soţii Muntz Mahal, prinţesa persană musulmană. Împărăteasa a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil, alături de soţul său, în timpul campaniei de zdrobire a rebeliunilor din Burhanpur. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni. Înainte de ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, sa-şi iubească fiii şi să-i viziteze mormântul la aniversare. Şahul a pierdut la decesul soţiei sale nu numai o consoartă, ci şi un abil şi inteligent sfetnic politic. Aşa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar mareţ şi fără egal în lume.

Construcţia Taj Mahal-ului a demarat în 1631 şi a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimişi să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie şi din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numără 1000 de elefanţi. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Clădirea "răsare" din peisajul roscat, aşezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidenţă uriaşul dom şi cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care porneşte de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.

Complexul mai cuprinde în afară de palatul propriu zis şi o moschee. Aparent s-ar putea spune că sunt de fapt două moschei, însă una dintre clădiri este construită doar pentru simetrie, întregul complex fiind construit simetric. Înăuntrul domului se află sicriul împărătesei încrustat cu pietre preţioase. Atât de strălucitoare sunt interioarele incât au fost descrise ca fiind "proiectate de uriaşi şi finisate de bijutieri". Singurul obiect asimetric din interiorul domului este sicriul împăratului care a fost construit alături de cel a reginei, 35 de ani mai târziu. Aceeaşi marmură este întâlnita şi in camera mortuară, care prezintă sculpturi cu modele florale. Cu toate că este un mormânt, este adevărat - deosebit, pluteşte între cer şi pământ cu formele lui simetrice perfecte şi cu grădinile din jur reflectându-se în oglinda lacului împrejmuitor. În faţa acestor minuni, turiştii rămân realmente gură cască.

Monument al dragostei trainice, Taj Mahal-ul are multe locuri ce se ascund ochilor vizitatorilor grăbiţi. Baza rectangulară a clădirii este ea însăşi un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunţii. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei, poeziei şi romantismului despre care Rabindranath Tagore obişnuia să spună că este "o lacrimă pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră şi de la anotimp la anotimp aşa incât Taj Mahal-ul şi mormântul pe care îl găzduieşte nu sunt niciodată la fel.

Ca o bijuterie străluceşte Taj-ul în lumina lunii, captată de nenumăratele pietre preţioase încrustate în marmură. La răsărit întreg ansamblul pare roz, iar seara alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uşi de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv şi o textura de perle direct pe lespedea funerară. Acestea au fost furate.

Clădirea este situată într-un decor natural şi comunică cu exteriorul printr-o poartă înaltă şi masivă, care este simbolul clar al intrării în paradis. Aceasta era fabricată din argint masiv şi nituită cu cuie de argint, însa, din cauză că era foarte grea, s-a scufundat. A fost înlocuită cu una din alama, mult mai uşoară.

Potrivit legendei, Shah Jahan a intenţionat să construiască pentru el însuşi un monument similar, dar că acesta ar fi urmat să fie construit din marmură neagră pe malul celălalt al râului Yamuna.

Soarta, însă, i-a fost potrivnică: fiul său, Aurangzeb, s-a autoproclamat rege în anul 1658 şi l-a menţinut în captivitate în fortul de la Agra timp de nouă ani, sub formă de arest la domiciliu.

Tragedia survine aici: din interiorul fortului, fostul împarat mogul avea în departare privelistea şi, totdată, perspectiva Taj Mahal-ului.

Deşi iubirea puternică pentru soţia călăuzitoare de vieţi, nu a încetat nici chiar în momentul morţii soţului iubit, totuşi soarta le-a mai pregătit incă ceva celor doi: Taj Mahal-ul se schimbă din cauza poluării. Acesta îşi schimbă culoarea în galben, din cauza poluării, în pofida restricţiilor impuse activităţilor industriale şi circulaţiei rutiere. Pentru conservarea monumentului, Curtea Supremă indiană a ordonat în urmă cu zece ani închiderea sau mutarea turnătoriilor, cărămidăriilor şi sticlăriilor din apropierea Taj Mahal-ului, situat la Agra, în nordul ţării. Numai vehiculele electrice sunt autorizate în apropierea mormântului, iar calitatea aerului este măsurată regulat.

'Cu toate acestea, depunerea de particule de materie în suspensie pe marmura albă a Taj Mahal-ului îi dă o tentă galbenă la suprafaţă, potrivit unui raport parlamentar ale cărui concluzii au fost publicate marţi de ziarul Times of India. Comisia recomandă aplicarea unui tratament pe bază de argilă pe faţada monumentului, aşa cum s-a mai făcut deja în trecut.